“I am not going to pay hard money for soft advice”

de Mirela Meiță – A fost fraza rostită de un fost ministru de finanţe ceh cu ocazia unui discurs ținut la o recepţie oferită în onoarea lui de un think thank britanic. Se referea la o firmă de consultanţă care îl consilia într-o perioadă cu multe privatizări şi de care era evident nemulţumit.

Mi-a ramas în minte fraza respectivă şi mi-o amintesc de fiecare dată când am o întalnire cu un client pentru un subiect sensibil; mă pun în locul lui şi mă întreb în ce condiţii aş plăti onorariile pe care le plateşte el.  Îmi prinde bine întotdeauna pentru că imi dau seama că nu îmi pot permite soft advice pentru acei hard money pe care îi plateşte. Atunci când un client îți solicită o întalnire pe un anume subiect trebuie să ştii mai mult decât el. Şi nu e un lucru simplu să înteleagi domenii care pot varia de la finanţe la mediu, de la politici macroeconimice la farma etc. Este stresant şi dificil, mai ales la inceput, dar după ani de experienţă începi să vezi padurea care până atunci îţi era inacesibilă din cauza copacilor şi descoperi cât de utile iţi sunt toate amânuntele pe care te-ai străduit ani de zile sa le înțelegi. Iar după câţiva ani de experienţă ai satisfacţia faptului că directorul general al unei mari companii te ascultă iar în final îţi apreciază sprijinul.

Cred că cei care plătesc onorarii firmelor de consultanţă au tot dreptul să aştepte asistenţă excelentă. Nimeni nu angajează o firmă şi mai ales nimeni nu plăteşte onorarii semnificative pentru servicii bunicele. Nimeni nu te plateşte să bâjbâi.

Şi mai cred că afirmaţia auzită acum câţiva ani, la inceputul carierei mele în consultanţă, m-a ajutat să îmi stabilesc standarde care în timp s-au dovedit extrem de folositoare.