Suntem în timp?

de Alina Burcă -

Trăim din ce în ce mai intens. Mai alert. Suntem (unii) din ce în ce mai repeziţi. Nu mai avem timp. Sau aşa simtim. Ma întreb daca aşa a simţit fiecare generaţie faţă de cele anterioare…

Poate.

Într-un fel este normal. Pe vremea Regelui Soare o veste ajungea în câteva zile, o săptămâna sau mai mult (în funcţie de distanţa) la destinaţie. Răspunsul urma acelaşi traseu înapoi.

În zilele noastre o veste ajunge instant la interlocutor. Iar răspunsul este “obligat” să apară “a.s.a.p”.

S-a comprimat timpul? E de vină tehnologia? E de vină omul? Ne plângem degeaba că nu avem timp? Mai reuşim să facem diferenţa între trecut, prezent şi viitor?

Timpul se reflectă în viaţa noastra, personală, profesională…în toate relaţiile noastre cu cei din jur, în felul în care gândim, ne mişcăm, vorbim, interacţionăm.

E bine ca măcar din cand în cand să conştientizăm zbuciumul pe care de multe ori ni-l creăm singuri şi sa ne oprim, chiar şi pentru câteva secunde. Sa respirăm, să privim, să cantăm, să desenăm, să facem cu totul şi cu totul altceva. Să traim.

Mi-am adus aminte de un citat dintr-o carte citită acum 7 ani:

“totul s-a întâmplat foarte repede, luni şi marţi, aşa cum ţi se pare totul când în sfârşit se întâmplă, atunci ai senzaţia că totul s-a precipitat iar aşteptarea nu a durat mult şi că putea veni chiar şi mai târziu; totul ni se pare pare foarte puţin, totul se comprimă şi ni se pare puţin după ce se sfârşeşte, atunci mereu iese la iveală că nu am avut destul timp şi n-a durat destul (încă mai contemplăm, încă mai mai avem îndoieli, cât de puţine scrisori şi fotografii şi amintiri îmi rămân), când lucrurile se termină pot fi numărate, îşi au propriul lor număr, numărul lor, chiar dacă ceea ce mi s-a întâmplat mie încă nu a luat sfârşit, şi poate n-are să se termine până când eu însumi n-am să mă sfârşesc…S-a întâmplat totul foarte repede, fiindcă nu toată lumea realizează că prezentul recent se tranformă fără întârziere în trecutul îndepărtat.” Javier Marias – “Mâine în bătălie să te gândeşti la mine”